Dacă ai de scris un eseu despre particularitățile textului narativ, folosind ca exemplu poezia „Luceafărul”, urmează această structură:
1. Introducere:
– Menționează numele autorului (Mihai Eminescu) și titlul operei („Luceafărul”).
– Contextualizează opera (perioada marilor clasici, romantismul):
2. Curentul literar:
– Precizează curentul literar în care se încadrează opera („Luceafărul” este o poezie romantică).
3. Două trăsături ale romantismului:
– Explică două trăsături specifice romantismului, oferind exemple concrete din „Luceafărul”:
– Cultul geniului: Luceafărul este un spirit superior, un geniu inadaptat lumii comune.
– Tema iubirii și a destinului: „Luceafărul” explorează iubirea imposibilă dintre geniu și omul comun, precum și destinul tragic al geniului.
4. Tema operei:
– Prezintă pe scurt tema centrală a poeziei „Luceafărul” (iubirea imposibilă dintre Luceafăr și Cătălina, dar și condiția geniului în lume).
5. Două secvențe relevante:
Identifică două secvențe din „Luceafărul” care ilustrează tema centrală:
– Întâlnirea dintre Luceafăr și Cătălina. Această secvență ilustrează atracția dintre cele două lumi, dar și incompatibilitatea lor.
– Scena finală, dialogul dintre Hyperion și Demiurg. Această secvență este o meditație asupra sensului existenței și a destinului uman.
Analizează aceste secvențe, evidențiind elementele narative (personaje, acțiune, timp, spațiu, narator).
7. Elemente de construcție:
– Alege un element de construcție relevant pentru „Luceafărul” (de exemplu, antiteza).
– Analizează antiteza dintre Luceafăr și Cătălina, arătând cum contribuie la semnificația generală a poeziei.
Această antiteză evidențiază diferențele fundamentale dintre geniu și omul comun.
8. Concluzie:
Recapitulază pe scurt ideile principale ale eseului. Formulează o concluzie personală despre „Luceafărul”, evidențiind importanța sa literară sau mesajul transmis. „Luceafărul” este o poezie romantică importantă pentru literatura română, deoarece explorează teme universale precum iubirea, destinul și condiția umană.