Războiul Rece a reprezentat una dintre cele mai importante perioade din istoria relațiilor internaționale, caracterizată prin confruntarea politică, ideologică și economică dintre două sisteme opuse: lumea comunistă, condusă de URSS, și lumea democratică, sub conducerea SUA. România, ca stat din Europa de Est, a fost direct implicată în acest conflict, iar poziția sa diplomatică a cunoscut o evoluție interesantă de-a lungul acestei perioade.
Contextul istoric al Războiului Rece
Războiul Rece a început după destrămarea coaliției antihitleriste la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Principalele momente care au marcat începutul acestei perioade au fost:
- Acordul de procentaj de la Moscova (1944) – Churchill și Stalin au împărțit sferele de influență în Europa, România fiind plasată 90% sub influență sovietică și 10% sub influență anglo-americană
- Conferințele interaliate de la Ialta și Potsdam (1945)
- Discursul lui Churchill despre „cortina de fier” (5 martie 1946) – a definit separarea Europei în două blocuri ideologice opuse
- Planul Marshall (1947) – respins de URSS și statele aliate acesteia
- Înființarea NATO (1949) și a Pactului de la Varșovia (1955) – organizațiile militare ale celor două blocuri
Evoluția politicii externe a României comuniste
Perioada subordonării necondiționate față de URSS (1948-1953)
În această primă etapă, România s-a caracterizat printr-o docilitate servilă față de Uniunea Sovietică, evidențiată prin:
- Semnarea Tratatului de pace de la Paris (februarie 1947) – România a recuperat Nord-Vestul Transilvaniei, dar a pierdut definitiv Basarabia
- Încheierea Tratatului de prietenie și asistență mutuală cu URSS (februarie 1948) – valabil pentru 20 de ani, permitea amestecul sovietic în toate problemele statului român
- Susținerea URSS în conflictul cu Iugoslavia lui Tito
- Sprijinul acordat pentru reprimarea Revoluției Maghiare (1956) – demonstrând loialitatea față de URSS
Primele semne de reorientare (1953-1964)
După moartea lui Stalin (1953), relațiile româno-sovietice încep să prezinte unele elemente noi:
- Inaugurarea Podului Prieteniei Giurgiu-Ruse (1954)
- Aderarea României la Pactul de la Varșovia (14 mai 1955)
- Retragerea trupelor sovietice din România (1958) – primul semn important de ieșire de sub controlul strict sovietic
- Vizita lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în Iugoslavia și începerea proiectului hidroenergetic de la Porțile de Fier (1963)
- Reorientarea treptată a comerțului românesc spre Europa Occidentală (după 1960)
- Ridarea legațiilor britanice și franceze la rang de ambasadă
- Votul diferit față de URSS la ONU (1963) – pentru prima dată România votează independent
Declarația de independență (1964)
Anul 1964 marchează un moment crucial în politica externă românească:
- Respingerea Planului Valev – plan economic interstatal care ar fi dus la dezmembrarea economiei naționale
- Declarația din aprilie 1964 – document fundamental care afirma dreptul la independență și neamestec în afacerile interne ale partidelor comuniste
Afirmarea independenței (1967-1968)
Această perioadă reprezintă apogeul afirmării independenței României în blocul comunist:
- Menținerea relațiilor diplomatice cu Israelul după Războiul de Șase Zile (1967) – singura țară comunistă care a făcut acest lucru
- Stabilirea relațiilor diplomatice cu Republica Federală Germania (1967)
- Critica deschisă a intervenției Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia (1968) – moment definitoriu pentru politica externă românească
- România a fost singurul membru al Pactului de la Varșovia care nu a participat la invadarea Cehoslovaciei
Consecințele afirmării independenței (după 1968)
Poziția României din 1968 a avut numeroase consecințe pozitive:
- Creșterea prestigiului internațional
- Vizita generalului Charles de Gaulle la București (1968)
- Vizita președintelui american Richard Nixon (1969) – primul președinte american care a vizitat România
- Vizita președintelui american Gerald Ford (1975)
- Primirea de credite financiare importante din Occident
- Rolul de mediator în relațiile internaționale:
- Restabilirea relațiilor SUA-China (1971-1972)
- Medierea în conflictul din Orientul Mijlociu (1977)
- Aderarea la instituții financiare internaționale:
- GATT (1971)
- Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială (1972)
- Obținerea regimului comercial preferențial din partea Pieței Comune (1973)
Izolarea internațională (după 1980)
După 1980, relațiile României cu Occidentul s-au deteriorat progresiv din cauza:
- Intensificării cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu
- Nerespectării Acordurilor de la Helsinki
- Încălcării flagrante a drepturilor omului
Aceste probleme au dus la izolarea internațională a României după 1985, situație în care țara se afla în momentul izbucnirii Revoluției din 1989.
Evaluarea cunoștințelor pentru examenul de Bacalaureat
Pentru a vă pregăti corespunzător pentru examenul de Bacalaureat, este important să puteți răspunde la următoarele tipuri de întrebări:
- Menționarea constantelor acțiunilor diplomatice ale României în perioada 1948-1958
- Prezentarea a două acțiuni diplomatice care ilustrează relațiile României cu Europa Occidentală după 1968
- Argumentarea prin fapte istorice a izolării internaționale a României după 1985
- Formularea unui punct de vedere referitor la rolul României în relațiile internaționale în perioada Războiului Rece, susținut prin argumente istorice
Stăpânirea acestor concepte și a cronologiei evenimentelor vă va asigura succesul la examenul de Bacalaureat, oferindu-vă totodată o înțelegere mai profundă a modului în care România s-a poziționat pe scena internațională în timpul Războiului Rece.
