Emoțiile primei probe scrise de la Bacalaureat au trecut, iar acum este momentul pentru o analiză calmă și obiectivă a lucrării voastre. Acest articol vă este dedicat și are rolul de a vă oferi o perspectivă clară asupra cerințelor, un model de rezolvare detaliat și o metodă de autoevaluare. Indiferent de rezultatul pe care îl anticipați, efortul depus este cel mai important.
Astăzi, la proba de Limba și literatura română pentru profilurile real și tehnologic, subiectele au testat capacitatea de înțelegere a unui text la prima vedere, abilitățile de argumentare și, la subiectul al III-lea, aprofundarea unui personaj dintr-o operă studiată, aparținând lui Ion Creangă sau Ioan Slavici. Subiectul al treilea i-a scos puțin din zona de confort pe mulți elevi, inversând oarecum așteptările tradiționale, dar rămânând perfect în concordanță cu programa.
Haideți să parcurgem împreună, pas cu pas, fiecare subiect.
Subiectul I (50 de puncte)
Acest subiect a avut la bază un fragment din textul Părintele „Geticei” de Grigore Băjenaru.
Era în anul universitar 1926-1927, prin octombrie, la Facultatea de Filozofie și Litere din Bucureşti. Toți profesorii începuseră să-şi inaugureze cursurile şi, la unii dintre ei, sălile erau pline până la refuz. Cea mai mare afluență o găseai la cursurile lui N. Iorga, Vasile Pârvan, Mihail Dragomirescu, C.C. Giurescu, Charles Drouhet, Ovid Densusianu și I. Aurel Candrea; la unii, pentru talentul oratoric; la alții, pentru știința pură, iar la cei din a treia categorie, și pentru oratorie, și pentru ştiinţă. Profesorul Vasile Pârvan, care preda, Arheologia”, era şi un foarte bun vorbitor, şi un exceptional om de ştiinţă […]. La deschiderea cursului său, sala „Odobescu” era ticsită nu numai de studenți, ci și de îndrăgostiții de rara măiestrie a profesorului de a prezenta arheologia, cu un neîntrecut farmec poetic. […] În sală stăpânea rumoarea obişnuită în toate sălile de conferințe în asemenea ocazii. Lumea îşi împărtăşeşte păreri, face aprecieri, caracterizări și pronosticuri, nu se poate abține să nu vorbească și este firesc să fie aşa. Deodată, orice şoaptă încetă brusc și asistența se ridică în picioare, începând să aplaude. La început n-am putut zări pe nimeni. Soarele de toamnă, în crepuscul, străbătea palid și delicat pe ferestrele largi ale sălii de curs, prefirându-şi ultimele raze […]. Părea o aureolă estompată, care totuși îmi luă ochii pentru o clipă numai. Privirea mi se obişnui instantaneu și, în spatele catedrei, zării un omuleţ, cu o figură nespus de simpatică, așteptând momentul prielnic să-și înceapă alocuțiunea . Ochii-i, extrem de vioi, îi străluceau de o neobişnuită inteligență. Și, cu toate că de statură mică, bărbatul de la catedră îți impunea, de la început chiar, prin atitudinea sa hotărâtă, dârză, așa cum pe timpuri probabil, impresionaseră faimoșii conducători de oști: Alexandru Macedon, Ştefan cel Mare și Napoleon, nici ei prea mari de statură. Plecându-şi uşor capul, în semn de răspuns la salutul ce-i fusese adresat prin ridicarea în picioare și aplauze, profesorul se adresă asistenței cu voce caldă și pătrunzătoare: Cei care mă cunosc din anii trecuţi s-au obişnuit cu mine; cei noi vor fi surprinşi să constate că au în fața dumnealor un om cu înfățișare modestă, mic de stat… un om care-şi ilustrează perfect numele: Pârvan… numele vine de la „parvus”, adică mic, biet… fără o înfăţişare arătoasă, deci „parvus” – „parvanus” – pârvan”…! Un ropot de aplauze pornite din suflet răsplăti din plin gluma strălucitului profesor. […] Toți îl ascultam într-o tăcere desăvârşită, religioasă, într-o admirație deosebită. Eu îi sorbeam cuvintele şi aş fi dorit ca alocutiunea lui, ce mă fermecase ca nicio alta până atunci, să dureze ore întregi, dacă ar fi fost posibil.
A. Cerințe și Rezolvări (30 de puncte)
1. Indică sensul din text al cuvântului prielnic și al secvenței pe timpuri.
- Rezolvare: Conform textului, sensul cuvântului „prielnic” este favorabil, potrivit sau oportun. Sensul secvenței „pe timpuri” este odinioară, cândva sau pe vremuri.
2. Menționează o caracteristică a profesorilor la al căror curs de inaugurare sălile erau pline, valorificând textul dat.
- Rezolvare: O caracteristică a profesorilor menționată în text este talentul oratoric („la unii, pentru talentul oratoric”). O altă caracteristică acceptată este competența științifică („la alții, pentru știința pură”).
3. Precizează momentul zilei în care are loc cursul de inaugurare susținut de Vasile Pârvan, justificându-ți răspunsul cu o secvență din text.
- Rezolvare: Cursul are loc seara, la asfințit. Justificarea se face cu secvența: „Soarele de toamnă, în crepuscul, străbătea palid și delicat pe ferestrele largi ale sălii de curs, prefirându-şi ultimele raze”.
4. Explică un motiv pentru care Vasile Pârvan face referire la originea numelui său.
- Rezolvare: Vasile Pârvan face referire la originea numelui său pentru a capta atenția și simpatia publicului, în special a studenților noi. Prin autoironia fină legată de statura sa mică și numele derivat din latinescul „parvus” (mic), el creează o legătură caldă cu audiența, destinde atmosfera și își construiește un exordiu (introducere) memorabil, demonstrând inteligență și umor.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, atmosfera din sala „Odobescu”, de dinaintea începerii cursului susținut de Vasile Pârvan, așa cum reiese din textul dat.
- Rezolvare: Înaintea sosirii profesorului Vasile Pârvan, atmosfera din sala „Odobescu” era una animată și plină de anticipație. Spațiul era ticsit de studenți și admiratori, iar în sală stăpânea o „rumoare obişnuită”, în care publicul împărtășea impresii și făcea pronosticuri, reflectând nerăbdarea de a-l asculta pe renumitul academician.
| Cerință (Subiectul I.A) | Puncte Barem | Răspuns Cheie |
| 1. Sens de cuvinte | 6 p | prielnic = favorabil, potrivit; pe timpuri = odinioară, cândva. |
| 2. Caracteristica profesorilor | 6 p | Talentul oratoric sau competența profesională/știința pură. |
| 3. Momentul zilei | 6 p | Asfințit/seară; justificare cu secvența despre crepuscul. |
| 4. Motivul referirii la nume | 6 p | Pentru a capta atenția, a crea o legătură cu publicul, a destinde atmosfera. |
| 5. Atmosfera din sală | 6 p | Animată, plină de rumoare și anticipație, entuziastă. |
B. Textul Argumentativ (20 de puncte)
Cerința a fost să redactați un text de minimum 150 de cuvinte în care să argumentați dacă înfățișarea unei persoane poate influența sau nu succesul acesteia, raportându-vă la textul dat și la experiența personală sau culturală.
Aceasta era o temă ofertantă, de actualitate. Un răspuns excelent ar fi trebuit să fie structurat logic, conform reperelor.
| Structura Argumentării | Recomandări de Conținut |
| Formularea Opiniei | Se putea opta pentru oricare variantă, dar textul-suport încuraja opinia că înfățișarea NU este un factor determinant pentru succes. Exemplu: „Consider că înfățișarea unei persoane nu poate influența decisiv succesul acesteia, adevăratele calități care asigură reușita fiind cele de natură intelectuală, morală și volițională.” |
| Argumentul 1 (din text) | Dezvoltarea ideii că Vasile Pârvan este un model de succes atins în ciuda unei înfățișări modeste. Se putea cita din text descrierea sa („omuleţ, cu o figură nespus de simpatică”) sau propria sa autoironie („un om cu înfățișare modestă, mic de stat”). Succesul său era validat de admirația publicului („o tăcere desăvârşită, religioasă”) și de realizările sale academice („urcase cu strălucire toate treptele gloriei științifice”). |
| Argumentul 2 (din experiența personală/culturală) | Aici se putea apela la o gamă largă de exemple: personalități istorice (Napoleon, menționat chiar în text ), oameni de știință (Stephen Hawking, a cărui minte genială a depășit limitele fizice severe), artiști sau antreprenori renumiți mai degrabă pentru viziune și inovație decât pentru aspect fizic. |
| Concluzia | Reluarea și sintetizarea opiniei, subliniind că valoarea intrinsecă a unui om (inteligența, caracterul, perseverența) primează în fața aspectului exterior, care este superficial și trecător. Succesul autentic se construiește pe competențe, nu pe aparențe. |
Subiectul al II-lea (10 puncte)
Aici, cerința a fost prezentarea, în minimum 50 de cuvinte, a rolului notațiilor autorului (didascaliilor) din fragmentul de Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu. Acesta este, în general, un subiect agreat de elevi.
Fragmentul: ACTUL I, TABLOUL I Încăpere strâmtă, săracă, dar curată, în casa curelarului Ion Sorcovă. […] SCENA II SORCOVĂ, NASTASIA, VULPAŞIN VULPAŞIN (s-a oprit în prag, sfielnic, se descoperă; e în cămașă, cu mânecile sumese și palmele murdare, aşa cum a ieşit din atelier; dând cu ochii de Nastasia, tresare și coboară privirea): Bună seara! (Nu știe ce să facă cu pălăria.) NASTASIA (s-a întunecat, nemulțumire). SORCOVĂ: Noroc, Vulpaşine! VULPAŞIN (încearcă surâs şi se apropie de Nastasia cu mâna întinsă): Îmi pare bine că te văd! NASTASIA (îi întoarce spatele și iese, trântind uşa).
Rezolvare model: Notațiile autorului din fragmentul extras din piesa Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu dețin roluri multiple, esențiale pentru transpunerea scenică și pentru înțelegerea textului. În primul rând, didascaliile oferă indicații scenografice detaliate, configurând cadrul spațial: „Încăpere strâmtă, săracă, dar curată”. În al doilea rând, acestea contribuie decisiv la caracterizarea personajelor. Vulpașin este caracterizat direct prin atitudine și gesturi, fiind timid și stânjenit („s-a oprit în prag, sfielnic”, „tresare și coboară privirea”, „Nu știe ce să facă cu pălăria”). Nastasia este caracterizată nonverbal, prin reacții care trădează atitudinea sa ostilă („s-a întunecat, nemulțumire”, „îi întoarce spatele și iese, trântind uşa”). Astfel, didascaliile regizează jocul actorilor și dezvăluie relațiile tensionate dintre personaje.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Cerința a fost redactarea unui eseu de minimum 400 de cuvinte despre particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un text narativ de Ion Creangă sau Ioan Slavici.
După cum menționam, această cerință, deși comună la profilul umanist, a putut surprinde candidații de la real și tehnologic. Totuși, ambele opțiuni, Harap-Alb și Ghiță, sunt personaje complexe și ofertante. Mai jos, prezentăm un plan detaliat pentru Ghiță din nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici.
| Structura Eseului | Idei Esențiale pentru Personajul Ghiță |
| Introducere | – Încadrarea autorului și a operei: Ioan Slavici, scriitor clasic, reprezentant al realismului, creatorul nuvelei psihologice în literatura română. „Moara cu noroc” este o nuvelă psihologică publicată în 1881 în volumul Novele din popor. – Prezentarea tezei: Ghiță este un personaj complex, de factură realistă, al cărui destin tragic ilustrează consecințele devastatoare ale lăcomiei și îndepărtării de valorile morale tradiționale (familie, cinste). |
| Cuprins – Statutul Personajului | – Statut social: Inițial, cizmar sărac, dar onest, într-un sat liniștit. Evoluează, devenind arendaș la hanul Moara cu noroc, o poziție care îi promite bunăstarea, dar îl plasează într-un spațiu izolat și periculos. – Statut psihologic: Personaj dilematic, marcat de un puternic conflict interior între dorința de a rămâne un om cinstit, alături de familie, și patima înavuțirii, care îl corupe treptat. <br> – Statut moral: Trăiește o degradare morală progresivă. De la omul bun și muncitor, ajunge să fie complicele lui Lică Sămădăul, să depună mărturie falsă, să-și arunce soția în brațele Sămădăului și, în final, să devină ucigaș. |
| Cuprins – O trăsătură + două scene | – Trăsătura: Dezumanizarea sub influența patimii pentru bani. – Scena 1 (Ilustrativă): Scena în care Ghiță se bucură de câștiguri, numărând banii. Treptat, bucuria se transformă în teamă și înstrăinare față de Ana. Dialogurile cu ea devin reci, Ghiță devine suspicios și violent, semn că legătura afectivă este erodată de lăcomie. – Scena 2 (Ilustrativă): Scena confruntării finale, când, orbit de gelozie și de propria vinovăție, o ucide pe Ana, reproșându-i o vină pe care el însuși o provocase. Gestul marchează prăbușirea sa totală, pierderea oricărui reper moral. |
| Cuprins – Două elemente de construcție | 1. Modalități de caracterizare: – Caracterizare indirectă (dominantă): dedusă din fapte, gesturi, limbaj, relația cu celelalte personaje (în special cu Lică și Ana). Conflictul său interior este vizibil în acțiunile sale contradictorii. – Caracterizare directă: realizată de narator („Ghiță era un om cumsecade”) sau de alte personaje (Ana, Lică). Remarcile soacrei din incipit au rol premonitoriu: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” 2. Conflictul: – Conflict interior (psihologic): cel mai important, lupta din conștiința lui Ghiță între polul pozitiv (reprezentat de familie, cinste) și cel negativ (patima banului, influența lui Lică). – Conflict exterior: confruntarea directă cu Lică Sămădăul, personajul antagonist, care devine catalizatorul decăderii sale. |
| Încheiere | – Sinteza: Ghiță este un personaj realist tragic, a cărui evoluție descendentă este riguros urmărită de naratorul obiectiv. – Perspectivă finală: Destinul său confirmă teza moralizatoare a nuvelei, formulată indirect în incipit: setea de înavuțire distruge echilibrul interior și duce inevitabil la pierzanie. Focul purificator de la final, care mistuie hanul, simbolizează necesitatea eradicării răului. |
Proba de astăzi a fost una echilibrată, care, deși a adus o mică surpriză la subiectul al III-lea, a permis oricărui elev pregătit conștiincios să realizeze o lucrare bună. Cheia succesului a constat în atenția la detalii, structurarea logică a răspunsurilor și, mai ales, în capacitatea de a argumenta și analiza nuanțat.
Felicitări tuturor pentru efortul depus! Acest examen este doar un pas în parcursul vostru. Folosiți această experiență pentru a învăța și a vă dezvolta, indiferent de punctajul obținut. Mult succes la probele următoare!
