Fie că tocmai ai ieșit din sala de examen și ești nerăbdător să vezi baremul, fie că te pregătești pentru sesiunile viitoare și cauți un model de rezolvare, ai ajuns în locul potrivit. Echipa i-scoala.ro a pregătit o analiză detaliată și o rezolvare completă pentru subiectele la Istorie care au picat la Bacalaureat în 2025, Varianta 1.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Acest subiect se bazează pe analiza a două surse istorice. Cheia succesului aici este citirea cu atenție maximă a textelor.
Sursele:
A. „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun, deoarece armatele sale ocupau deja zonele respective. Însă atunci când a fost vorba să impună regimuri de tip sovietic în aceste teritorii, el s-a dovedit mult mai prudent. Ca urmare, în primii doi ani de după război, numai Iugoslavia și Albania au instituit dictaturi comuniste, fiindcă erau țări care făceau parte din sfera de influență sovietică […]. Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România și Ungaria […] au avut guverne de coaliție în care comuniștii erau mai puternici, dar fără să dețină supremația. Două dintre țări – Cehoslovacia și Ungaria – au ținut în primul an după război alegeri care au produs sisteme multipartite veritabile. […] În septembrie 1947, Andrei Jdanov, care pentru o lungă perioadă de timp a fost considerat cel mai apropiat colaborator al lui Stalin, identifică două categorii de state în ceea ce el denumea frontul antifascist din Europa de Est: […] el a numit Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia și, ceea ce era de necrezut, Bulgaria, România și Ungaria erau plasate în altă categorie, fără ca aceasta să i se dea o etichetă clară.” (H. Kissinger, Diplomația)
B. „Detonatorul primei crize a democrațiilor populare l-a constituit problema iugoslavă. Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito și Uniunea Sovietică a devenit evidentă la 1 iulie 1948. Ea se explică prin opoziția dintre naționalismul iugoslav și voința de dominație a lui Stalin. […] Cea de-a doua criză a fost mult mai prelungită în timp […]. În 1961, Albania s-a situat de partea Chinei în conflictul sovieto-chinez și a rupt legăturile cu URSS. În 1963, conducătorii români au refuzat planul de împărțire a activităților stabilit de Hrușciov, au condamnat România să devină o simplă țară agrară, dezvoltând o critică ce caracter național ce afirma independența României în raport cu URSS. Cu toate acestea, evenimentele cele mai spectaculoase au avut loc în 1968. O viguroasă mișcare de eliberare s-a afirmat chiar în Partidul Comunist Cehoslovac (Primăvara de la Praga). Ca să-i pună capăt, trupe ale Uniunii Sovietice și a încă patru dintre aliații din Pactul de la Varșovia […] au invadat Cehoslovacia, pe care au ocupat-o militar.” (J. Carpentier, Fr. Lebrun, Istoria Europei)
Cerințe:
1. Numiți un lider politic precizat în sursa A.
- Răspuns corect: Un lider politic precizat în sursa A este Stalin (sau Andrei Jdanov).
2. Precizați, din sursa B, o informație referitoare la Primăvara de la Praga.
- Răspuns corect: O informație referitoare la Primăvara de la Praga este: „O viguroasă mișcare de eliberare s-a afirmat chiar în Partidul Comunist Cehoslovac (Primăvara de la Praga).”
3. Menționați două state la care se referă atât sursa A, cât și sursa B.
- Răspuns corect: Două state menționate în ambele surse sunt România și Iugoslavia (sau Cehoslovacia/Bulgaria/Ungaria/Polonia).
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că planul stabilit de liderul sovietic este refuzat de conducătorii români.
- Răspuns corect: B. (Textul menționează: „conducătorii români au refuzat planul de împărțire a activităților stabilit de Hrușciov”).
5. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A.
- Răspuns corect:
- Cauza: „deoarece armatele sale ocupau deja zonele respective”
- Efectul: „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun”
6. Prezentați două fapte istorice desfășurate în statul român, în perioada 1948-1960.
- Răspuns explicat:
- Naționalizarea principalelor mijloace de producție (iunie 1948): Aceasta a fost legea prin care statul comunist a confiscat, fără despăgubire, fabricile, băncile, minele, societățile de asigurări și de transport. A fost o lovitură decisivă dată proprietății private, prin care economia României a fost preluată în totalitate sub controlul statului și al Partidului Muncitoresc Român, urmând modelul sovietic.
- Începerea colectivizării agriculturii (martie 1949): La Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949, s-a decis transformarea socialistă a agriculturii, adică desființarea proprietății private țărănești și înlocuirea ei cu proprietatea colectivă. Procesul a fost unul brutal, marcat de violențe, deportări și condamnări ale țăranilor care se opuneau înscrierii în Gospodăriile Agricole Colective (G.A.C.). S-a încheiat oficial în 1962.
7. Menționați o asemănare între două practici politice utilizate de statul român în plan intern la sfârșitul secolului al XX-lea, începând cu anul 1990.
- Răspuns explicat: O asemănare esențială între două practici politice din România postdecembristă este caracterul lor democratic, menit să reconstruiască statul de drept.
- O primă practică este organizarea de alegeri libere și multipartite, începând cu cele din mai 1990, care au permis revenirea la pluralismul politic după decenii de regim monopartid.
- A doua practică, în aceeași logică democratică, este adoptarea Constituției din 1991 printr-un referendum național. Aceasta a reintrodus principii fundamentale precum separația puterilor în stat, garantarea drepturilor și libertăților cetățenești și suveranitatea poporului, consolidând astfel cadrul democratic al noului regim politic.
SUBIECTUL AL II-LEA (30 de puncte)
Acest subiect se bazează pe analiza unui text istoric referitor la spațiul românesc în Evul Mediu.
Sursa: „La începutul celei de a doua domnii în Moldova, Petru Rareș (1538-1546) a întărit domnia, a limitat imunitățile marii boierimi. […] La o politică sigură de întărire a puterii centrale s-a adăugat o amplă activitate edilitară. A refăcut curți, biserici și mănăstiri. Au fost înălțate, mărite, ridicate din temelii […]. În contrastul izbucnit în Ungaria pentru succesiunea la tron, […] domnul a luat imediat partea lui Ioan Zápolya. […] Când s-a realizat că este pusă la îndoială, în Moldova, [Petru Rareș] puterea sa de principe, […] a trecut la o acțiune de forță. A ocupat Bistrița și cetățile Unguraș și Ciceu. Ca urmare, în lupta de la Feldioara, din 22 iunie 1529, oștile moldovene […] înving armatele lui Ferdinand de Habsburg, asigurând succesul adepților lui Zápolya. […] În 1538, sultanul Suleiman Magnificul se pregătea să lovească. […] O armată de 150.000-200.000 de oameni, condusă de sultanul însuși, s-a îndreptat în vara anului 1538 spre Moldova. În timpul acestei expediții, otomanii au răpit Moldovei cetatea Tighina, cu teritoriul din jur, transformând-o în raia cu numele de Bender. […] Pe domn pe Ștefan Lăcustă l-a […] pus pe tron un nepot de-al lui Petru Rareș […].” (I. A. Pop, I. Bolovan, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova)
Cerințe:
1. Numiți un domnitor al Moldovei, precizat în sursa dată.
- Răspuns corect: Un domnitor precizat în sursa dată este Petru Rareș (sau Ștefan Lăcustă).
2. Precizați secolul la care se referă sursa dată.
- Răspuns corect: Secolul la care se referă sursa dată este secolul al XVI-lea.
3. Menționați lupta din 1529 și o caracteristică a acesteia, precizate în sursa dată.
- Răspuns corect: Lupta este cea de la Feldioara, iar o caracteristică a acesteia este victoria oștilor moldovene: „oștile moldovene […] înving armatele lui Ferdinand de Habsburg”.
4. Menționați, din sursa dată, două informații referitoare la măsurile luate de domn în politica internă a Moldovei.
- Răspuns corect:
- Prima informație: „a întărit domnia”.
- A doua informație: „a limitat imunitățile marii boierimi”.
5. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la relațiile dintre Moldova și Imperiul Otoman, susținându-l cu două informații relevante din sursă.
- Răspuns explicat:
- Punct de vedere: Conform sursei, relațiile dintre Moldova și Imperiul Otoman în anul 1538 erau conflictuale și de subordonare a Moldovei față de Poartă.
- Susținere: Acest punct de vedere este susținut, în primul rând, de informația referitoare la campania militară otomană: „O armată de 150.000-200.000 de oameni, condusă de sultanul însuși, s-a îndreptat în vara anului 1538 spre Moldova”. În al doilea rând, sursa menționează o pierdere teritorială și o imixtiune directă în politica internă, dovadă a subordonării: „otomanii au răpit Moldovei cetatea Tighina […] transformând-o în raia” și l-au impus pe tron pe Ștefan Lăcustă.
6. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia la începutul secolului al XVIII-lea au loc acțiuni care vizează instituția domniei din Moldova.
- Răspuns explicat (model de paragraf argumentativ):
- Afirmația este corectă. La începutul secolului al XVIII-lea, neîncrederea Imperiului Otoman față de domnii pământeni atinge apogeul, ceea ce duce la o schimbare radicală a regimului politic: instaurarea domniilor fanariote. Faptul istoric relevant este alianța antiotomană a lui Dimitrie Cantemir cu Rusia și consecințele acesteia.
- În 1711, domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir, a încheiat Tratatul de la Luțk cu țarul rus Petru cel Mare, alăturându-se luptei antiotomane. Bătălia decisivă de la Stănilești (1711) a fost însă un eșec pentru coaliția moldo-rusă, iar Cantemir a fost nevoit să plece în exil în Rusia. Drept urmare, considerând că nu mai poate avea încredere în loialitatea domnilor români, Poarta Otomană a decis să nu mai aleagă domni pământeni, ci să numească direct la tron funcționari din cartierul Fanar al Constantinopolului. Astfel, începând cu Nicolae Mavrocordat în Moldova (1711), a fost instaurat regimul fanariot, care a adâncit controlul otoman asupra principatului.
SUBIECTUL AL III-LEA (30 de puncte)
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre constituirea și evoluția statului român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, având în vedere:
- prezentarea unei acțiuni desfășurate de români în perioada 1857-1859;
- precizarea unei măsuri adoptate în statul român, în perioada 1861-1866 și menționarea a două aspecte cu privire la această măsură;
- menționarea a două fapte istorice la care participă România în cadrul relațiilor internaționale din perioada 1875-1885;
- formularea unui punct de vedere referitor la politica externă a României în perioada 1916-1918 și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează și utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării (introducere, cuprins, încheiere), evidențierea relației cauză-efect, utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia (deoarece, astfel etc.), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice și încadrarea eseului în limita de spațiu precizată.
(Introducere) Formarea statului român modern a fost un proces complex și definitoriu, desfășurat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX.
Acest eseu va analiza etapele cruciale ale acestui proces, de la realizarea Unirii Principatelor și consolidarea sa constituțională, la afirmarea pe plan extern prin obținerea independenței și politica adoptată în timpul Primului Război Mondial, care a dus la desăvârșirea unității naționale.
(Cuprins) Primul pas fundamental a fost realizat în perioada 1857-1859. Deoarece Convenția de la Paris din 1858, impusă de Marile Puteri, nu a satisfăcut pe deplin dorințele de unire deplină exprimate în Adunările Ad-hoc, elita politică românească a recurs la o soluție ingenioasă. Astfel, acțiunea decisivă a constituit-o dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, mai întâi în Moldova (5 ianuarie 1859) și apoi în Țara Românească (24 ianuarie 1859), un act politic care a pus Europa în fața faptului împlinit.
Odată unirea realizată, a urmat etapa consolidării juridice a noului stat. O măsură esențială în acest sens, adoptată în perioada 1861-1866, a fost Constituția din 1866. Două aspecte fundamentale ale acesteia sunt, pe de o parte, consacrarea principiilor moderne și liberale, precum separația puterilor în stat și garantarea drepturilor cetățenești, și, pe de altă parte, stabilirea monarhiei constituționale ereditare ca formă de guvernământ. Această lege fundamentală, adoptată fără acordul puterii suzerane, a reprezentat un veritabil act de independență.
Pe plan extern, România consolidată a acționat pentru a-și obține suveranitatea deplină. Un prim fapt istoric major din perioada 1875-1885 este participarea la războiul ruso-turc din 1877-1878, în urma căruia, prin jertfa armatei române la Plevna și Vidin, a obținut recunoașterea independenței de stat la Congresul de la Berlin din 1878. Un al doilea fapt relevant este aderarea secretă la Tripla Alianță în 1883, prin care România, devenit Regat în 1881, s-a alăturat Germaniei și Austro-Ungariei pentru a-și asigura securitatea externă, în special în fața Rusiei.
Punctul culminant al acestei evoluții a fost atins în timpul Primului Război Mondial. În opinia mea, politica externă a României în perioada 1916-1918 a fost una pragmatică, subordonată atingerii obiectivului național al desăvârșirii unității statale. Argumentul istoric în acest sens este evident: după doi ani de neutralitate, România a intrat în război alături de Antanta deoarece aceasta i-a promis, prin Tratatul din august 1916, sprijin pentru unirea cu teritoriile românești din Austro-Ungaria. Chiar și după înfrângerile militare și pacea separată din 1918, România a rămas atentă la contextul internațional. Prin urmare, a reintrat în război la 10 noiembrie 1918, act ce i-a permis să se afle în tabăra învingătoare și să legitimeze Marea Unire.
(Încheiere) În concluzie, constituirea și evoluția statului român modern a fost un proces ascendent și coerent. De la actul de voință politică al Unirii din 1859, continuând cu modernizarea internă prin Constituția din 1866, afirmarea suverană prin Independența de la 1878 și culminând cu desăvârșirea unității naționale în 1918, fiecare etapă a construit pe fundația celei anterioare, ducând la crearea României Mari.
