Lică Sămădăul din „Moara cu noroc”: Caracterizare completă pentru BAC

Lică Sămădăul este un personaj „rotund”, a cărui complexitate nu poate fi redusă la o simplă descriere. Personalitatea sa este conturată printr-o combinație de caracterizare directă și indirectă.

Caracterizare Directă:

• Portret fizic: Naratorul omniscient îl descrie pe Lică în capitolul al treilea ca fiind „un om de 36 de ani, înalt, uscățiv și sub la față, cu mustața lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese împreunată la mijloc”. Această descriere este completată de detalii vestimentare care îi subliniază statutul și particularitatea: „purta cămașă subțire și albă ca floricelele, pieptar cu bum de argint și bici de carmajin, cu codoriștea de os împodobit cu flori tăiate și cu ghintulețe de aur”.
• Autocaracterizare: Lică se definește prin propria-i autoritate și prin impunerea fricii și respectului: „Eu sunt Lică, Sămădăul, multe se zic despre mine și dintre multe, multe vor fi adevărate și multe minciuni. […] Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice și cine ce face și voiesc ca nimeni în afară de mine să nu știe”. Această autodefinire scoate în evidență dorința sa de putere absolută și control.
• De la alte personaje:
  • Bătrâna (soacra lui Ghiță): Inițial, îl caracterizează ca fiind „un om prea cum se cade”, o percepție superficială ce contrastează puternic cu realitatea.
  • Ana (soția lui Ghiță): La prima vedere, îl consideră „oarecum fioros la față”. Ulterior, sub influența puterii și magnetismului lui Lică, îi mărturisește: „Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa”.
  • Pintea: Fostul său tovarăș în nelegiuiri, devenit jandarm pentru a se răzbuna, îl caracterizează cel mai elocvent: „El are o slăbiciune, una singură, să facă, să se laude, să ție lumea de frică și cu toate acestea să râză și de dracul și de mumă sa, să râză de noi, Ghiță”. Această caracterizare subliniază orgoliul nemăsurat și cinismul lui Lică.

Caracterizare Indirectă:

• Prin fapte și comportament: Lică este un om al acțiunii, nepăsător în atingerea scopurilor sale. El comite fără remușcări afaceri necurate cu porci, jaf, jefuirea arendașului și crime (uciderea femeii în negru și a copilului ei). Cruzimea sa este demonstrată de povestea cinică în care îi mărturisește lui Ghiță cum a ucis primii oameni și plăcerea de a lovi pe omul care te supără. De asemenea, incendierea Morii cu Noroc pentru a șterge urmele tragediei demonstrează hotărârea și lipsa de scrupule.
• Prin relațiile cu celelalte personaje: Exercită o „dominație fascinantă a maleficului” asupra celorlalți. Îl manipulează pe Ghiță și îl atrage în afacerile sale necurate, ducând la distrugerea acestuia. Îl înstrăinează pe Ghiță de Ana și o seduce pe aceasta, determinând-o să comită adulter.
• Prin limbaj: Limbajul său este direct, autoritar și plin de subînțelesuri, marcând dominația și inteligența sa vicleană.
• Prin influență: Influența sa malefică se extinde chiar și asupra animalelor, reușind să îmblânzească câinii lui Ghiță.

Lică Sămădăul influențează în mod dramatic destinele tuturor celor cu care intră în contact.

• Relația cu Ghiță: Este o relație de tip stăpân-slujitor, în care Lică îl domină complet pe Ghiță. Hangiul este atras de tentația îmbogățirii și, în ciuda faptului că intuiește influența nefastă a lui Lică, acceptă compromisuri morale. Lică îl manipulează cu abilitate, transformându-l într-o unealtă a afacerilor sale necurate, ceea ce va duce la distrugerea lui Ghiță. În final, Ghiță ajunge să-și ucidă soția și este la rândul său ucis din porunca lui Lică.
• Relația cu Ana: Ana este inițial reticentă față de Lică, considerându-l „fioros”. Totuși, ulterior, atrasă de puterea și magnetismul sămădăului, îi devine supusă și chiar îi mărturisește admirația. Lică o seduce, contribuind la degradarea morală a acesteia și la comiterea adulterului.
• Relația cu Pintea: Pintea este un fost tovarăș în nelegiuiri al lui Lică, devenit jandarm cu scopul de a se răzbuna pe acesta. Relația lor este una de dușmănie și confruntare, care culminează cu sinuciderea lui Lică pentru a evita capturarea de către Pintea. Gestul lui Pintea de a împinge trupul neînsuflețit al lui Lică în răuleț simbolizează „răul… se duce… pe apa sâmbetei”.
• Relația cu Buză Ruptă și Săilă Boaru: Acești doi sunt complicii lui Lică, pe care acesta îi sacrifică, aruncând vina pe ei pentru crimele sale

Lică Sămădăul este un personaj de o complexitate remarcabilă, o întruchipare a răului absolut, dar nu una simplistă. Prin modul său de a acționa, de a influența destinele celorlalți și prin finalul său, Lică rămâne un simbol al forței distructive a tentației și a lipsei de moralitate. Rolul său în nuvelă este esențial, servind drept catalizator pentru degradarea morală a lui Ghiță și demonstrând, prin contrast, teza morală a cumpătării promovată de Ioan Slavici. Studierea aprofundată a lui Lică oferă elevilor o cheie de înțelegere nu doar a acestei opere, ci și a realismului psihologic și moralizator al literaturii române.